Deloc întâmplător, la o zi după dezbaterea pe care am organizat-o la Sibiu pe tema violenței în școli, am vizitat Școala Gimnazială din Șeica Mare, un veritabil model de bune practici. Aici, primarul Nicolae Sușa și directorul Marius Popescu au construit și consolidat, ce-i drept, în ani, ceea ce se cheamă o comunitate școlară, formată din toți cei care au legătură cu școala. Funcționarii primăriei, cadrele didactice, părinții și elevii au cu toții câte un rol real, iar lucrurile funcționează!
La școala din Șeica Mare, uniforma este obligatorie, iar în legătură cu telefoanele mobile există reguli stricte și clare. Sistemul de supraveghere este extins și funcțional. Investițiile pe care echipa lui Nicolae Sușa le-a implementat în școală sunt protejate prin semnătura tuturor celor care le folosesc — de la cadre didactice, la copii, prin părinți — cu toții responsabilizați astfel cu privire la banul public al comunității în care trăiesc.
Tot aici, traseul microbuzului școlar este monitorizat printr-o aplicație, astfel încât părinții să-l urmărească în timp real și să-și conducă la timp, nici mai devreme și nici mai târziu, copilul la locul de preluare. Nu se stă în frig, nu se stă în ploaie!
La Boarta funcționează de anul trecut grădinița cu program prelungit, o investiție care vine în sprijinul a aproape 20 de familii.
Firește, a durat! Și da, a costat! Primăria Șeica Mare a cheltuit milioane bune pentru ca Educația să ofere condiții peste nivelul multor școli de oraș din România. Deși „cheltuit” nu este cuvântul corect! Șeica Mare A INVESTIT, iar „profitul” acestei investiții — copiii — asigură comunității viitorul pe care îl merită!
