Un studiu de caz de „austeritate” aplicată: cum eutanasiem o filarmonică pentru binele ei
Sibiu – Într-o mișcare strategică, demnă de cele mai luminate minți ale managementului public, Filarmonica de Stat Sibiu a reușit o performanță rară: să demonstreze că, pentru a face economie, trebuie să cheltui mai mult ca niciodată. Asemenea unui artist abstract care își distruge opera pentru a-i spori valoarea, conducerea filarmonicii a decis să sacrifice 9 posturi de sindicaliști, pe altarul “eficienței”, doar pentru a angaja o armată de colaboratori, veniți și din străinătate.
E o poveste de succes românească, plină de ironie și de minuni financiare, în care o instituție de cultură devine un soi de perpetuum mobile al risipei, pe fundalul unui discurs de “austeritate”.
Măcelul sindical, o macabră investiție în liniște: concedierea celor 9 sindicaliști pe 30 iunie 2025, sub pretextul lipsei de fonduri, a fost o decizie “salutară” și profund strategică. În contextul național de austeritate, a fost un gest de solidaritate cu nevoile bugetului de stat. A fost ca un ritual de purificare, menit să scape instituția de vocile “discordante” care protestau de ani de zile împotriva abuzului de putere și a lipsei unui Contract Colectiv de Muncă.
Cu un singur document, semnat și parafat de putere, Filarmonica a scăpat de o povară, de un comitet sindical și de un lider care îndrăzneau să ridice întrebări incomode.
Spre surprinderea tuturor, chiar la scurt timp după acest “sacrificiu”, Guvernul a alocat filarmonicii o sumă substanțială de 3.651.040 de lei. Așadar, problema financiară era rezolvată, dar sindicaliștii au rămas șomeri. O strategie genială: rezolvi problema banilor după ce ai concediat pe oameni care luptau pentru Contractul Colectiv de Muncă.
În prezent, Filarmonica are 56 de posturi artistice, o cifră mult sub dimensiunea unei orchestre simfonice medii, și pentru a ascunde problemele de management, a cerut 29 de colaboratori, ceea ce reprezintă aproximativ 52% din întregul colectiv.
O „austeritate” pe bani grei: orchestra de colaboratori și avocați privați
Cu posturile de sindicaliști desființate, Filarmonica a demonstrat imediat că nu duce lipsă de bani, ci de scrupule. Pentru a participa la Festivalul Enescu, un eveniment de prestigiu, a angajat nu mai puțin de 29 de colaboratori externi. Practic, a înlocuit o orchestra proprie, permanentă, cu o “orchestră de telefon”, adunată din diverse colțuri, inclusiv din străinătate, pentru că, desigur, muzicienii locali nu sunt “destul de buni” sau sunt “prea scumpi”, chiar și fără cheltuieli de transport și cazare. Într-o dovadă de cosmopolitism, un muzician bulgar a fost preferat în fața unor talente locale, reconfirmând astfel că singura Filarmonică din țară cu 29 de colaboratori în orchestră este, de fapt, o orchestră de colaboratori.
Iar dacă vorbim de cheltuieli “justificate”, nu putem trece cu vederea sumele exorbitante plătite pentru serviciile juridice. Un jurist angajat cu normă întreagă în instituție nu e suficient atunci când vrei să pedepsești câțiva artiști care au îndrăznit să intre în grevă. Așa că, sub pretextul litigiilor, Filarmonica a angajat case de avocatură private, cheltuind aproape 90.000 de euro, adică echivalentul a 431.653 de lei, din bani publici, pentru a se lupta cu propriii angajați.
Un război personal, plătit de sibieni
Conducerea Filarmonicii a încercat să justifice această risipă afirmând, pentru ziarul Turnul Sfatului, că o mare parte a banilor a fost deja “recuperată” de la sindicat. O afirmație pe cât de cinică, pe atât de falsă, având în vedere numărul enorm de procese aflate pe rol.
De fapt, această “austeritate” este o formă elaborată de răzbunare personală, un experiment periculos de epurare. Concedierea sindicaliștilor a fost doar începutul. Au urmat avertismente scrise, acordate selectiv, doar membrilor sindicatului, pentru a-i forța să revină în instanță și a-i epuiza financiar și psihic. Acest lucru are un singur scop: anihilarea oricărei voci critice.
Filarmonica de Stat Sibiu, cândva o instituție de prestigiu, devine un simbol al abuzului. Sub pretextul reorganizării și al economiei, conducerea a reușit să pună pe butuci o orchestră profesionistă, sacrificând identitatea culturală a Sibiului și transformând-o într-un ansamblu improvizat. În absența unei reacții din partea autorităților competente, se pare că singura “armonie” pe care o mai auzim la Sibiu este cea a proceselor și a cheltuielilor exorbitante, plătite din buzunarele cetățenilor.
Semnat, Sindicatul Artiștilor Instrumentiști din Filarmonica de Stat Sibiu (SAIFS)