De foarte multe ori sau de cele mai multe ori, într-un procent covârșitor, când vin alegerile, sunt ca mielușeii. Toți promit, toți fac, toți vor face, și vorbesc aici de cei care au avut funcție de conducere și vor și mai mult. Nu pot să înțeleg cum se face că tot ei sunt și cei care decid în momentul în care citiți acest articol. Există lucruri pe care acești oameni se fac că nu le văd sau chiar nu le văd. Prefer prima variantă. Ne vorbesc de la înălțimea funcției, plătită de noi, cu sume considerabile, cu îngâmfare și nesimțire. Ne întrebăm cu toții oare cum de nu se poate renunța la privilegiile pe care mulți le au și majoritatea nu le merită. Oare cum puteți da ochii cu cei care v-au votat? Oare nu puteți renunța la subvențiile pentru partide? Oare nu puteți renunța la bani de cazare, diurne și toate cele? Oare?
Noi rămânem cu întrebările, voi mergeți mai departe. Vă stă bine, nu? Ne stă bine, de altfel, nouă ca țară. Înglobați în datorii până peste cap, dar cu salarii la stat de mii, repet, mii de euro! Cât de frumos….
Oare nu aveți pic de rușine?