Dacă traficul rămâne pe autostradă în timpul lucrărilor de consolidare, pe lângă riscul ca ambele căi să cedeze, apar o serie de probleme logistice și operaționale clare și foarte probabile:
* Efectul de „pâlnie” și ambuteiaje massive – Reducerea bruscă a vitezei de la 130 km/h la 30 km/h pe o distanță atât de lungă (10 km) va bloca instantaneu traficul în orele de vârf. Autostrada își pierde capacitatea de descărcare, transformându-se într-un dop masiv de mașini.
* Vibrațiile utilajelor grele de șantier – Chiar dacă mașinile merg cu 30 km/h pentru a nu vibra solul, utilajele de construcție (picamere, compactoare, excavatoare) generează ele însele vibrații masive în timpul decopertării. Aceste vibrații tehnologice pot accelera degradarea benzii pe care încă se circulă.
* Blocarea totală în caz de avarie sau pană – Pe o porțiune cu restricții dure și lucrări, de regulă nu mai există bandă de urgență utilizabilă. Dacă un singur camion face o pană sau un autoturism rămâne în pană de motor, porțiunea respectivă se blochează complet, iar mașinile de intervenție sau platformele vor ajunge extrem de greu la fața locului.
* Agresivitatea șoferilor și nerespectarea vitezei – În realitate, este extrem de dificil să menții un flux întreg de mașini la doar 30 km/h pe autostradă, pe o lungime de 10 km. Mulți șoferi vor ignora restricția, generând frânări bruște, riscuri de tamponare și implicit unde suplimentare de șoc în structura fragilă a drumului.
* Infiltrațiile de apă neprevăzute din cauza șantierului – Deoarece zona este deja afectată de fisuri provocate de apă/alunecări de teren, deschiderea șantierului (săpăturile) expune straturile inferioare ale drumului. În caz de ploi abundente, apa va pătrunde mult mai rapid sub calea pe care se circulă, slăbind-o sever chiar în timp ce constructorii lucrează alături.